Icoana Sfintei Ana - la hramul oraşului şi bisericii

        Biserica „Sf. Gheorghe” din Botoşani, ctitoria Doamnei Elena Rareş (1551) monument istoric de valoare excepţională, împlineşte anul acesta 457 de ani, de slujire continuă a ortodoxiei. Dar dacă luăm în considerare ultimele săpături arheologice care confirmă că această biserică a fost construită pe temelia altor două biserici, una din lemn care a ars şi alta din piatră, acestea având probabil tot hramul „Sfântului Gheorghe”, putem spune cu siguranţă că existenţa acestei biserici se adânceşte mult mai mult în negura vremurilor, confundându-se cu istoria „târgului” Botoşani.
        În acest răstimp, ea s-a constituit ca o adevărat㠄oaz㔠de spiritualitate şi cultură locală şi naţională, pulsând din „inima” târgului lui Botoş credinţa strămoşească nealterată, şi în tot acest timp, a menţinut trează conştiinţa de neam şi de ţară, prin vrednicii săi slujitori.
        Aceasta şi-a îmbinat existenţa cu evoluţia istorică a acestor locuri, ştiut fiind faptul că este cea mai veche biserică parohială din Botoşani. Tocmai datorită acestui fapt, Sfăntul Gheorghe a fost ales de la început, patronul şi ocrotitorul spiritual al Botoşanilor.
        Cea mai veche pecete a Botoşanilor datată din anul 1780 are gravată pe ea chipul Sfântului Gheorghe, imagine regăsită şi astăzi pe stema steagului municipiului Botoşani. Până la instaurarea regimului comunist, Sfântul Gheorghe a fost cinstit de fiecare botoşănean ca ocrotitor spiritual al oraşului.
        După Revoluţia din decembrie 1989, descătuşaţi de mentalităţile unei ideologii materialiste, edilii urbei noastre au hotărât într-o şedinţă a Consiliului local să-l cinstească din nou pe Sfântul Gheorghe ca ocrotitor spiritual al municipiului Botoşani.
        După câteva încercări timide, acest lucru s-a concretizat pe 23 aprilie 1999, când la Biserica „Sf. Gheorghe”, în prezenţa autorităţilor locale de atunci şi a multor credincioşi, I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, actualul Patriarh al României a săvârşit Sfânta Liturghie, marcând solemn evenimentul şi binecuvântând iniţiativa. Atunci au fost aduse întâia oară, o părticică din moaştele Sfântului Gheorghe aflate la Biserica din Feredeni. În oraş au avut loc numeroase manifestări culturale şi spirituale, inaugurându-se astfel „Zilele oraşului Botoşani”. De atunci până astăzi hramul oraşului şi a Bisericii noastre a fost sărbătorit cu mult fast dar şi cu multă evlavie de toată suflarea botoşăneană. În fiecare an au fost aduse spre venerare „odoare” din comoara ortodoxiei, care ne-au fost de mare ajutor.
        Şi anul acesta vom sărbători la fel de înălţător hramul Bisericii şi a oraşului. Datorită faptului că 23 aprilie va fi miercuri în „Săptămâna Patimilor”, prin rânduiala tipiconală, slujba Sfântului Gheorghe se va oficia în Duminica Floriilor, pe 20 aprilie.
        Pentru a marca evenimentul şi a menţine tradiţia, cu binecuvântarea Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi locţiitor al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, va fi adusă spre venerare, credincioşilor botoşăneni, o icoană a Sfintei Ana de la Mânăstirea Bistriţa. Aceasta va fi primită cu solemnitate şi evlavie sâmbătă, 19 aprilie, la ora 18, când se va încheia Procesiunea de Florii, după care se va oficia slujba Vecerniei şi a Litiei. Ea va rămâne la Botoşani toată Săptămâna Patimilor.
        Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana a fost primită în dar de Alexandru cel Bun şi soţia sa Ana de la Împăratul bizantin, Manuel al II-lea (1391-1425), în anul 1401, (ea fiind mult mai veche), în semn de recunoştinţă pentru buna primire de care se bucurase fiul lor Andronic, în timpul vizitei efectuate de acesta în Moldova. Aceste date sunt confirmate printr-o însemnare din secolul al XVII-lea, făcută pe un manuscris de către Mitropolitul Gheorghe al Moldovei şi Sucevei (1723-1729). Acesta mai adaugă că: „această Sfântă icoană, la vreme de neploaie, scoţându-să cu litanie afară de mânăstire şi făcând o sfeştanie, pănă ce se întoarce în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotaru mânăstirii”. În 1853 această icoană împreună cu cea a Sfântului Gheorghe, protectorul Moldovei, care se află în spatele ei, au fost aşezate într-o nouă strană de lemn sculptat şi aurit, fiind apoi împodobite cu ferecături şi candele de argint, aşa cum arată şi astăzi. Cronica spune că această icoană a fost purtată prin satele Moldovei la vreme de neploaie sau la alte primejdii „mai mult decât oricare altă icoan㔠şi credincioşii i-au simţit ajutorul de fiecare dată. De-a lungul timpului, au fost consemnate foarte multe minuni care s-au făcut celor care s-au rugat cu evlavie la această icoană. Voi aminti doar una care are oarecum legătură cu Biserica noastră. În cronica Episcopului de Roman, Macarie, se vorbeşte despre fuga voievodului Petru Rareş, soţul Doamnei Elena, ctitora Bisericii noastre, din faţa sultanului Suleiman Magnificul şi ascunderea sa în biserica Mânăstirii Bistriţa. El s-a rugat fierbinte în faţa icoanei Sf. Ana şi a promis că dacă va scăpa, va înfrumuseţa mânăstirea. În zorii zilei următoare, pe 13 septembrie 1583 el reuşeşte să scape, deşi mânăstirea era înţesată de turci şi ajunge nevătămat la Ciceu.
        Icoana făcătoare de minuni a Sf. Ana are o mare valoare istorică, artistică dar mai ales spirituală. Ea este considerată un tezaur naţional şi în virtutea legii patrimoniului nu mai poate fi scoasă în procesiune decât cu hotărâre judecătorească.
        La cererea credincioşilor s-a pictat o copie fidelă a acestei icoane pentru a fi scoasă în procesiune la vreme de secetă sau primejdii. Şi aceasta este făcătoare de minuni. De multe ori a fost scoasă în procesiuni, şi credincioşii i-au simţit ajutorul. Sper din toată inima că şi credincioşii botoşăneni care se vor închina cu credinţă şi evlavie la această icoană să primească ajutorul lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului, şi să le împlinească rugăciunile.
        Nădăjduiesc că şi anul acesta credincioşii vor simţi „parfumul duhovnicesc” al sărbătorii, amplificat de bucuria Floriilor, când Mântuitorul Iisus Hristos care intră smerit în Ierusalim, aducând bucurie şi speranţă, va intra în casele şi sufletele lor, iar prin mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, care este „izbăvitor al celor robiţi (de patimi) şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, conducătorilor ajutător” ne va aduce tuturor smerenie, vindecare, mângâiere, pace şi „înviere”.
        Pr. Paroh Dumitru Mateciuc