Vovidenia

        Data de 21 noiembrie este o zi deosebită, datorită serbării Praznicului ,, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” numită în popor şi Vovidenia.
        Acest personaj, atât de important pentru mântuirea lumii, Maica Domnului, a reţinut atenţia odată cu începutul istoriei. Astfel, încă de la căderea în păcat, Dumnezeu a îndreptat privirile oamenilor spre Cel care avea să Se nască în ieslea Betleemului, dar implicit şi către Sfânta Fecioară, din care Hristos avea să se nască. În sânul poporului evreu se pregătea venirea Mântuitorului, dar în acelaşi timp avea loc şi pregătirea ,,vasului” prin care avea să vină.
        Pregătirea acestui cinstit vas , care este şi pricina sărbătorii ,,Intrarea Maicii Domnului în Biseric㔠începe prin aducerea cu evlavie în Templul din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Această întâmplare nu ne este relatată în Sfânta Scriptură, ci se întemeiază pe Tradiţia Bisericii, generalizându-se prăznuirea ei din jurul anului 750.
        Aflăm aşadar din sfintele cărţi bisericeşti că dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana, lipsiţi fiind de copii, numai prin rugăciuni, post şi milostenie au dobândit pe această dumnezeiască pruncă, Maria. ,,Doamne, de ne vei da nouă un prunc, ziceau ei, noi îl vom închina Bisericii tale pentru toată viaţa numai să nu ne laşi sterpi şi neroditori, spre ocara lumii”. Când Fecioara Maria avea trei ani, sfinţii părinţi Ioachim şi Ana, aducându-şi aminte de făgăduinţa făcută, au hotărât să o aducă la templu împlinind astfel profeţia lui David: ,,Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău” (Psalm44,10) .
        Sfânta Tradiţie ne spune că Sfânta Fecioară a fost închinată lui Dumnezeu cu slavă şi multă cinste, fecioare multe însoţind-o cu făclii strălucitoare, după cum prevestise împăratul şi prorocul David, strămoşul neprihănitei Fecioare: ,,Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ţie“ (Psalm 44,14). La templu slujitor era Arhiereul Zaharia , rudă cu Ioachim, care văzând-o pe Maria pruncă a ridicat mâinile şi a exclamat: ,, Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile tale şi pe toate cu înţelepciune le rânduieşti”. Având descoperirea de la Dumnezeu cine este această dumnezeiască pruncă, a dus-o în biserică şi, după ce a închinat-o, a făcut un lucru cu totul neobişnuit şi neîngăduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria , nu în sfânta unde intrau preoţii, ci în Sfânta Sfintelor unde erau chivotul legii, toiagul lui Aaron, şarpele de aramă şi alte lucruri sfinte. Potrivit rânduielii, în Sfânta Sfintelor, preoţii nu aveau voie să intre, iar arhiereul numai o dată pe an şi atunci aducând jertfă de animale pentru curăţirea lui şi a poporului. De această intrare în Sfânta Sfintelor a celei ce avea să fie Maica Arhiereului Celui Mare s-au mirat preoţii, mulţimea şi lumea îngerilor, după cum mărturiseşte cântarea praznicului: ,,Îngerii văzând intrarea Preacuratei Fecioare Maria, foarte s-au spăimântat, cum o fecioară, o copilă a intrat în Sfânta Sfintelor…!”
        La templu Fecioara a petrecut 12 ani de sfântă vieţuire deprinzând, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, citirea Scripturii, rugăciunea, precum şi lucrul de mână. Despre această nevoinţă îngerească de la templu ne vorbesc sfinţii Teofilact, Gherman, Teodorit şi alţi părinţi ai Bisericii. Hrănită în acest timp cu hrană cerească de însuşi Arhanghelul Gavril, Sfânta Fecioară Maria –vasul cel ales de Dumnezeu, primeşte de la acelaşi înger vestea că va naşte pe Mântuitorul lumii.
        Pe temeiul Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, Biserica Ortodoxă învaţă că Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o supravenerare, o supracinstire. Ereziile care au fost îndreptate asupra Maicii Domnului au declanşat de-a lungul istoriei reacţia fermă a Bisericii, a Sfinţilor Părinţi şi a scriitorilor bisericeşti.
        Totodată Sinoadele Ecumenice din Efes (431) şi Calcedon (451) precizează pentru totdeauna că Maica Domnului este „Născătoarea de Dumnezeu“ şi „Pururea Fecioară“. Sinodul VII Ecumenic (Niceea-787) hotărăşte: „noi păzim cuvintele Domnului, cuvinte apostolice şi prooroceşti prin care ne-am învăţat a cinsti şi a slăvi mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu“.
        Preacinstirea Maicii Domnului se manifestă prin cult (paraclise, acatiste, imne, etc.), prin post, milostenie, sărbători şi închinări de biserici. Toate acestea ne înlesnesc ajutorul dăruit fiecărui om de către Cea care este Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar şi Maica tuturor creştinilor.
        Pr. Partenie Cristian APOSTOAIE
        Parohia „Vovidenia” Botoşani