Întâmpinarea Domnului

        Sărbătoarea pe care o prăznuim are o istorie foarte interesantă. Cu aproximativ 300 de ani înainte de Naşterea Mântuitorului un împărat al Egiptului pe nume Ptolomeu Filadelful, în dorinţa de a avea şi el Sfânta Scriptură a Vechiului Testament, a adresat o scrisoare Arhiereului Dimitrie Falereu de la Templul din Ierusalim, prin care ruga să i-o traducă din limba ebraică în limba greacă.
        Acesta a alcătuit o echipă de 70 de mari cărturari pentru a săvârşi lucrarea cerută. Printre aceşti 70 de cărturari a fost şi Dreptul Simeon, căruia i s-a încredinţat să traducă cartea profetului Isaia.
        Ajungând el cu traducerea la cap. 7,4: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte Fiu şi va chema numele Lui Emanuel” s-a mirat de cuprinsul acestor cuvinte şi a tradus „ Iată o femeie…”.
        Peste noapte o mână nevăzută i-a corectat textul aşa cum era.
        Dimineaţa următoare, când şi-a reluat lucrul, a văzut textul şi, neaflând de la ceilalţi cine i-a modificat, din nou a vrut să scrie cuvântul „femeie”.
        Însă, în această îndoială, în această şovăială a credinţei lui asupra celor scrise în cărţile sfinte, bătrânul şi Dreptul Simeon a fost întâmpinat de un glas nevăzut care a zis: „ Nu vei vedea moartea până nu vei vedea şi nu vei lua în braţe pe Cel Ce Se va naşte din Fecioară”.
        Simeon avea atunci 77 de ani. După 283 de ani (lucru nemaiîntâlnit în acele timpuri), la împlinirea vremii, arătate de Prooroci, Sfânta Fecioară a născut pe Mântuitorul.
        În cea de-a patruzecea zi de la Naştere, potrivit Legii, care se păstrează până astăzi, Sfânta Fecioară s-a dus la Templu pentru a lua jertfă de curăţire şi pentru a-L închina pe Prunc lui Dumnezeu.
        Bătrânul şi Dreptul Simeon vine îndemnat de Duhul Sfânt la Templu.
        Cum a văzut pe Prunc ţinut în braţe de Sfânta Fecioară, prin inspiraţia Duhului Sfânt, înţelege că Acesta este Mântuitorul lumii.
        Cuprins de bucurie nespusă, aleargă întru întâmpinarea Lui, Îl ia în braţele sale slăbite şi, ridicându-şi ochii către cer, zice cu glas mare: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău, Israel”.
        Această rugăciune o întâlnim la fiecare slujbă a Vecerniei din Biserica noastră Ortodoxă.
        Din cele relatate până aici ne dăm seama de ce sărbătoarea acesta se numeşte „Întâmpinarea Domnului”.
        Însă ceea ce s-a întâmplat cu Sfântul şi Dreptul Simeon trebuie să ne dea de gândit, că nu-i bine să facem loc îndoielii în legătură cu lucrurile credinţei şi cu cele ce citim în Sfânta Scriptură, care este cuvântul lui Dumnezeu.
        Găsim scris în Sfânta Scriptură c㠄cel ce va strica o iotă sau o cirtă foarte mic se va chema în Împărăţia lui Dumnezeu”. Iar în altă parte: „Cerul şi pământul va trece, dar cuvintele Mele nu vor trece până ce toate se vor împlini”.
        De aici înţelegem că şi Cuvântul lui Dumnezeu nu se întoarce niciodată deşert la El, ci aduce, ori roade de binecuvântare, dacă a fost ascultat, ori roade de osândire, dacă a fost nesocotit.
        Se impune, deci, să ascultăm şi să ne supunem cuvântului dumnezeiesc, fără rezerve şi fără să ne punem întrebări: de ce? când? cum?.
        Mintea noastră mărginită nu poate pătrunde judecăţile lui Dumnezeu.
        Activitatea administrativă, liturgică şi social filantropică
        a Parohiei „Întâmpinarea Domnului” Botoşani
        În anul pe care tocmai l-am încheiat, 2007, am construit o anexă în curtea casei parohiale care cuprinde o cameră pentru diverse întrebuinţări, prevăzută cu beci, garaj şi o cameră pentru bibliotecă şi arhiva parohiei.
        Totodată am realizat şi o lucrare foarte importantă: împrejmuirea cu gard pe temelie de beton şi scândură lăcuită a casei parohiale.
        Era foarte necesară această împrejmuire deoarece, având alte lucrări mai importante, cum ar fi împrejmuirea cu gard a bisericii, construirea casei pranzicale, pictura bisericii, am rămas de atâţia ani, în plin centrul oraşului, cu un gard de sârmă împletită.
        Suntem bucuroşi că ne-a ajutat Bunul Dumnezeu să vedem şi acest lucru înfăptuit.
        Paralel cu activităţile administrative ne-am ocupat şi de cele liturgice şi social filantropice.
        Am căutat să slujim cu regularitate în Sfintele Duminici şi Sărbători, ca şi în zilele de miercuri şi vineri, aducând rugăciunile şi cererile noastre înaintea Bunului Dumnezeu şi împărtăşind întotdeauna cuvinte de zidire duhovnicească.
        Am căutat, pe cât am avut posibilitatea, să fim alături de cei care au trecut prin încercări ale vieţii, incendii, inundaţii şi boli grele, adresându-le totodată, cuvinte de îmbărbătare şi nădejde în Dumnezeu.
        Ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne dăruiască în continuare sănătate slujitorilor şi enoriaşilor parohiei noastre şi tuturor celor care ne-au ajutat financiar, material şi moral, să putem realiza, şi în anul acesta pe care l-am început, şi în anii următori, lucrări frumoase, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor noastre.

        Pr. Gheorghe GRIGORAŞI, Parohia „Întâmpinarea Domnului” Botoşani