ÎPS Teofan a fost ales Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei

        „Există o efervescenţă misionară extrem de bogată în Moldova“
        Interviu cu Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul ales al Moldovei şi Bucovinei
        - Înalt Preasfinţia Voastră, vă felicităm pentru alegerea ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Cu ce gânduri aţi primit acest mandat pe care Sfântul Sinod vi l-a încredinţat pe 5 martie?
        - Vă mulţumesc pentru gândul de bine exprimat pentru această alegere. Am avut, în primul rând, sentimentul participării la un moment ale cărui cuprinderi numai Dumnezeu le cunoaşte. Uimire, încredere în Dumnezeu pentru chemarea la o nouă slujire în Biserica Sa, strângere de inimă pentru credincioşii din Oltenia. Acestea sunt, cred, primele simţăminte pe care le-am trăit la primirea chemării de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.
        - Cum aţi caracteriza, în câteva cuvinte, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei?
        - Moldova este ţara trăirii credinţei dreptslăvitoare la cea mai adâncă intensitate. Arhiepiscopia Iaşilor este cea mai mare eparhie din ţară, cu cele mai multe mănăstiri şi cu cele mai multe parohii. Deşi este situată într-o zonă săracă din punct de vedere material, s-a remarcat prin bogate activităţi.
        - Există anumite domenii asupra cărora vă veţi îndrepta cu precădere atenţia? Care ar fi priorităţile de ordin pastoral pentru o astfel de eparhie?
        - Există o efervescenţă misionară extrem de bogată în Moldova. Patriarhii Iustin şi Teoctist, de vrednică memorie, şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au ostenit mult pentru aceasta. Sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să pot continua această lucrare. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a pus în funcţiune mecanisme misionare de anvergură. Sper să le pot coordona mai departe şi să le adâncesc pe alocuri. Viaţa creştină din parohie şi din mănăstire constituie o prioritate misionară prin excelenţă. În acest domeniu voi încerca, prin rugăciunile Sfintei Parascheva, să fiu cu precădere prezent. Educaţia, în diferitele ei forme (cateheză, şcoli teologice, Religia în şcoală, media şi nu în ultimul rând învăţământul confesional) este arealul spre care mă voi îndrepta cu prioritate. Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute ca împreună cu preoţii, monahii şi credincioşii mireni să lucrăm în acest sens.
        - Cu ce sentimente vă despărţiţi de Mitropolia Olteniei? Sunt activităţi sau proiecte pe care doriţi să le continuaţi şi în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei?
        - Mi-e foarte greu să gândesc la faptul că misiunea mea în Mitropolia Olteniei se apropie de sfârşit. M-am ataşat mult de olteni; sunt oameni cu totul deosebiţi. Oltenia este locuită aproape sută la sută de creştini ortodocşi şi această realitate este grăitoare în ceea ce priveşte apartenenţa oltenilor la Biserica Ortodoxă. Mă despart cu multă greutate de mănăstirile, de preoţii şi de credincioşii olteni.
        Multe din lucrările misionare aflate în derulare în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei sunt, deşi la o anvergură mai redusă, prezente şi în Oltenia. Există, aşadar, o continuitate de lucrare în acest sens.
        Împreună cu ostenitorii de la Centrul Eparhial din Oltenia am reflectat mult şi am considerat că pentru anii care vin este absolut urgentă crearea unei reţele de grădiniţe şi şcoli aparţinând Arhiepiscopiei Craiovei.
        Arhiepiscopia Iaşilor are deja o experienţă în acest sens. După o analiză atentă a contextului şi cerinţelor locale, precum şi a bazei umane şi materiale, voi încerca, cu ajutorul lui Dumnezeu, să lucrez în această direcţie.
        - Care credeţi că este rolul unui episcop, în general, şi al unui mitropolit, în special, în societatea contemporană?
        - Arhiereul este, înainte de toate, martor şi mărturisitor al iubirii lui Dumnezeu pentru lume

        Date personale ale IPS Părinte Mitropolit Teofan:
        Numele de mirean: Dumitru Savu. Născut pe 19 octombrie 1959, în Comuna Corbi, judeţul Argeş. Părinţii: Constantin şi Teofana, au şapte copii, din care patru intraţi în monahism.
        Studii:
        Şcoala generală de 8 ani în comuna Corbi, judetul Argeş.
        Seminarul Teologic din Craiova (1974-1979).
        Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1980-1984), cu teza de licenţ㠄Voturile monahale în lumina desăvârşirii creştine“.
        Institutul Teologic „Saint Serge“ din Paris (1986-1990), obţinând titlul de Doctor în Teologie cu lucrarea „La divinohumanité du Christ et la deification de l’homme dans l’oevre du Saint Maximele Confesseur“. Calificativul obţinut: summa cum laude.
        Stagiul militar: U.M. Vânju Mare, judeţul Mehedinţi (1979-1980).
        Slujiri în Biserică:
        Monah în Schitul Crasna, Prahova, începând cu 1984, primind numele de Teofan, ierodiacon şi ieromonah începând din anul 1985.
        Duhovnic la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului“ din Bussy en Othe, Franta (1987-1990).
        Secretar al Cabinetului Patriarhal (1990-1991).
        Episcop-vicar Patriarhal (1991-2000), cu următoarele sarcini:
        Responsabil cu relaţiile externe bisericeşti, coordonând legăturile Patriarhiei Române cu alte Biserici şi organisme ecumenice internaţionale;
        Responsabil de legătura Patriarhiei Române cu comunităţile româneşti din jurul graniţelor şi din diaspora;
        Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (din 1994);
        Responsabil cu probleme de învăţământ teologic universitar şi preuniversitar, de predare a religiei în şcoală şi cu schimbul de burse al Patriarhiei Române cu străinătatea;
        Coordonator al Sectorului Patriarhal „Biserica si Societatea“, cu cele patru birouri subordonate: Biroul de presă şi comunicaţii, Biroul de asistenţă socială, Biroul de asistenţă religioasă în unităţile bugetare şi Biroul de misiune, cultură şi tineret;
        Responsabil cu editura şi tipografia Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (până în 1994);
        Reprezentant al Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist pentru coordonarea activităţii Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti (1997-2000);
        Coordonator al Biroului de Pelerinaj al Patriarhiei Române (1999-2000);
        Delegat pentru diferite activităţi misionare în cadrul Arhiepiscopiei Bucureştilor: slujbe arhiereşti, sfinţiri şi resfinţiri de biserici, coordonarea de întruniri preoţeşti la protopopiate etc.;
        Membru în Comitetul Central al Conferinţei Bisericilor Europene din Geneva (1992-1997);
        Membru în Adunarea Generală a Comisiei Ecumenice Europene „Biserica şi Societatea“, Bruxelles (1995-1997);
        Corespondent naţional al Departamentului pentru Burse din cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor;
        Membru în Adunarea Generală a Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor din România - AIDRom;
        Coordonator al Sectorului pentru opera de caritate „Diaconia“ al Patriarhiei Române;
        Preşedinte al Asociaţiei „Diaconia“;
        Preşedinte al Aşezământului bisericesc medico-farmaceutic „Vasiliada“.
        Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei (din 2000).
        În paralel cu exercitarea responsabilităţii propriu-zise de Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, împlineşte, din încredinţarea Sfintei Patriarhii, următoarele sarcini:
        Preşedinte al Comisiei canonice, juridice şi pentru disciplină a Sfântului Sinod;
        Locum-tenens de Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America şi Canada (2001).
        Locum-tenens de Episcop al Episcopiei Severinului şi Strehaiei (1 noiembrie 2003 - 25 aprilie 2004).
        Activitate publicistică:
        Autor de articole şi studii în reviste şi ziare din România şi străinătate, în domenii ca: teologie patristică, spiritualitate ortodoxă, ecumenism, analize ale fenomenului religios actual etc.
        Coordonator al periodicului de limba engleză al Sectorului pentru relaţii externe bisericeşti, „News Bulletin“ (1997-2000).
        Preşedinte al colegiilor de redacţie al publicaţiilor: „Mitropolia Olteniei“, „Cetatea Creştină“, „Studii“ (Centrul de Studii de Teologie Aplicată al Arhiepiscopiei Craiovei).
        Decoraţii:
        Ordinul pentru Merit „Mare Cruce“ (2000), din partea Preşedinţiei Române.