Biserica din parohia Băiceni cu hramul "Sf. Nicolae" este aşezată în partea de nord-est a satului, lângă şoseaua ce duce spre oraşul Botoşani. Satul Băiceni se găseşte în comuna Curteşti, la 6 km sud de oraşul Botoşani. El se întinde - o parte - pe şes, iar cealaltă - pe coasta unui deal la poalele pădurii cu acelaşi nume. De departe are o privelişte pitorească şi numără 360 de case, acoperite, în cea mai mare parte, cu tablă, restul cu ţiglă.
Satul Băiceni are o vechime de numai 200 de ani deoarece bătrânii povestesc că acum 100 de ani erau numai 50 de case cu aproximativ 200 de suflete. În 1937, în urma unei statistici, erau 150 capi de familii. Satul îşi trage numele de la un oarecare baci ce a venit cu multe oi de prin Bucovina şi s-a aşezat în una din poienile bune de păşunat ale pădurii, pe unde acum e satul. De altfel şi azi în sat numărul băcenilor e destul de mare. Locuitorii satului sunt mai toţi moldoveni, ocupându-se cu creşterea vitelor şi agricultura. În sat se află o şcoală de 8 ani, un cămin cultural şi biserica, care a fost începută a se construi în anul 1847 şi s-a terminat în anul 1849 când s-a şi sfinţit, cu cheltuiala boierilor Dafina şi Iordache Şăndrea, după cum glăsuieşte inscripţia care se găseşte afară pe peretele de deasupra uşii de intrare în pridvor: "Vezi, o cetitorule, că această sfântă şi dumnezeiască biserică ce se prăznuieşte cu hramul Sfântului şi Marelui Ierarh Nicolae este din temelie lucrată prin osârdia şi cheltuiala D. Sale Iordache Şăndrea şi soţia sa D. Dafina, născută von Popovici - ca să le fie spre veşnică pomenire. 1847 iunie 20".
Biserica este toată zidită din cărămidă bine arsă şi pe temelie de piatră, acoperită cu tablă zincată. Biserica, de departe ca şi de aproape, are un aspect impozant, cu două turle mari octogonale. La turle sunt câte patru ferestre, bine încheiate şi frumos ornate. Pereţii au diferite înfrumuseţări arhitectonice, atât în interior cât şi în exterior. În interior predomină stilul moldovenesc, cu bolţi şi multe arcade. Biserica este clădită în formă de cruce pe o suprafaţă de 96 mp, având ziduri groase de 1,20 m până la 2,00 m pe alocuri şi înaltă de circa 25 m cu tot cu crucea de pe vârful ei.
Clopotniţa este în turnul din faţă, unde se află două clopote montate pe grinzi groase de stejar. Intrarea în biserică se face prin partea de apus în pridvor printr-o uşă metalică în două părţi cu dimensiunile de 2,00 x 1,70 m. Pridvorul are lungimea de 4,80 m şi lăţimea de 3,85 m, din care, printr-o uşă metalică din partea stângă se urcă în clopotniţă pe nişte trepte în zid din beton mozaicat. Tot din pridvor, printr-o uşă de stejar legată în tablă şi fier de 2,20 m x 2,00 m se trece în pronaos, lung de 4,00 m şi lat de 5,00 m, şi de aici în naos, lung de 6,40 m şi lat de 7,40 m.
De cum treci pragul rămâi profund impresionat de interiorul acestei biserici. Pictura pereţilor, în tempera, este executată în stil neo-bizantin de către pictorul Niculae Gavrileanu din Gura Humorului, în 1966, şi renovată în anul 1981 de către pictorul Vasile Buzuloiu din Bucureşti, iar cea a icoanelor din catapeteasmă şi a celor praznicare este realizată în stil realist în 1848 de către pictorul Mihai Nicolau.
Atât deasupra naosului, cât şi a pronaosului, se află câte o cupolă circulară frumos pictată ce se sprijină pe câte 4 arcuri suprapuse în diagonală ce continuă în jos pe câte 4 coloane dreptunghiulare, în ieşind, pe cele 4 părţi laterale ale zidului. Lumina pătrunde în pronaos printr-un singur geam de deasupra pridvorului, lat de 2,35 m şi înalt de 1,26 m, iar în naos lumina vine prin două geamuri înalte de 2,30 m şi late de 2,30m şi 1,10 m ce sunt lucrate în arc moldovenesc şi zăbrelite cu gratii de fier dispuse în figuri geometrice.
În pronaos, între cele 4 coloane dreptunghiulare, în ieşind se află construite cele 3 balcoane din beton armat şi grilaj de fier care servesc pentru urcarea credincioşilor la sărbători mari sau pentru cor. În naos, în partea dreaptă, se află strana arhierească frumos sculptată şi poleită, apoi strana cântăreţului. În stânga sus se află un amvon frumos sculptat şi poleit, împodobit cu icoane fixe, pe care străjuieşte un vultur. Urcarea în amvon se face pe o scară din Sfântul Altar. Catapeteasma, înaltă de 6,50 m şi lată de 6 m, este făcută din lemn de tei, frumos sculptată şi poleită. Ea desparte a treia încăpere a bisericii, altarul, de naos, de formă semicirculară, cu adâncimea de 4,70 m şi coarda arcului de 9,60 m. Bolta rotundă de asemeni este frumos pictată. În faţă, spre răsărit, se află un singur geam. În stânga altarului se află o nişă unde se face proscomidia, iar în mijloc se află Sf. Masă, zidită din cărămidă şi tencuită cu var. Printr-o uşă de lemn de stejar, ferecată în tablă şi fier, cu dimensiunile 1,90/0,90 m, prin dreapta altarului se dă în veşmântărie, cu dimensiunile de 2,45 m x 0,80 m, ce are un geam mic de 0,40 m x 0,40m şi o uşă metalică de 1,80 m x 0,90 m spre apus, pe unde se iese afară.
Biserica posedă întregul inventar al obiectelor de cult. De când se ştie, prima dată biserica fost reparată în anul 1927, când s-a înlocuit la acoperiş tabla neagră cu tablă zincată în solzi, cu contribuţia credincioşilor, sub păstorirea fostului preot C. Dănilă. În anul 1945 s-a văruit în interior şi exterior, iar în anul 1966 s-a făcut pictură în interiorul bisericii în tempera, cu cheltuiala credincioşilor, sub păstorirea preotului M. Barnea. În pronaos, tot în anul 1966, s-au construit 3 balcoane din terasă cu beton armat şi cu grilaj de fier frumos împodobit, pentru corişti. Tot în anul 1966 s-a făcut şi instalaţia de lumină electrică. În prezent biserica este întreţinută de credincioşi, în număr de 280 capi de familie şi 1200 de suflete.