Inscripţii, documente şi orice alte date cu privire la prima biserică lipsesc. Din bătrâni, se spune că începutul satului este legat de locul numit astăzi :„Selişte", ce se găseşte aproape de lunca, care se întindea la sud-vestul satului actual. Acolo a fost deci primul sat al Brehuieştilor şi acolo a fost şi prima sa biserică. Când s-a fondat, nu putem şti, după cum nu putem şti nici data strămutării. După tradiţie şi după o mică inscripţie de pe un clopot vechi aflăm că în anul 1799, satul cu biserica se afla tot în „Selişte". Prin urmare rămâne cert că pe la 1799 biserica era tot în „Selişte" şi că după această dată s-a mutat satul , unde este astăzi şi atunci s-a mutat şi biserica.
Imediat după strămutare locuitorii construiesc biserică nouă, în care pun lucruri aduse de la bisericuţa din „Selişte". Noua biserică , din actualul sat, era făcută din bârne, sărăcăcioasă. La această biserică au slujit următorii preoţi: Ioan, Iftimie, Tudorache Hasnaş, Grigorie Hasnaş şi Ştefan Grigoriu. Cel din urmă preot, Ştefan Grigoriu, s-a gândit la zidirea unui nou locaş de cult ce a fost terminat în anul 1874.
Printre primii ctitori se numără: Pr. Ştefan Grigoriu, Toader a Lăzăroaei, Gh. Chiricea, Vasile a lui Gheorghe etc.
Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă şi acoperită cu şindrilă. În această stare a dăinuit până în 1889 când a fost reparată de preotul Ioan Manoliu; astfel reparată durează până în 1897 când a fost din nou reparată de preotul Gh. Hărţescu. Ca hram această biserică încă de la formarea ei a purtat pe „Sfânta Cuvioasa Parascheva".
Averea bisericii: până în anul 1902 data fondării „Casei sf. biserici autocefale ortodoxe române" a avut 17 fălci de pământ.
Preoţi slujitori: