În primăvara anului 1900 din iniţiativa şi cu sprijinul moral şi material al preotului Ioan Gaşpar, al ginerelui său Stăncescu Alexandru proprietar şi a câtorva creştini fruntaşi ai parohiei şi comunei Cristeşti s-a pus piatra fundamentală a construcţiei unui nou locaş de închinare, pe terenul proprietate bisericii în centrul satului Cristeşti, întru cât biserica mică din lemn nu mai putea face faţă cerinţelor din ce în ce mai sporite ale credincioşilor parohiei .
La punerea pietrei fundamentale au contribuit cu ajutoare băneşti şi materiale enoriaşii şi oameni de bună credinţă din acea vreme. Lucrările au fost executate de meşterul Ilie Leferman, după un plan al Casei bisericii, aprobat de Sfânta Mitropolie din Iaşi.
Construcţia ocupă o suprafaţă de aproape 300 m.p. şi este executată din cărămidă pe temelie de piatră, în formă de cruce, cu două turle mari - cea de la intrare servind de clopotniţă cu trei clopote de mărimi diferite. Grosimea zidurilor este de 0,70 m. Construcţia fiind susţinută de trei coloane puternice pe picioare groase de 1,50 m prevăzută cu cafas a cărui intrare se face prin grosimea zidului pe scări de piatră până la clopotniţă. Pridvorul este un adaos ulterior destul de spaţios în care se pot face diferite servicii religioase, şi în care se păstrează biblioteca şi arhiva parohiei. Biserica este prevăzută cu uşă de intrare-ieşire prin altarul încăpător în parte de Miazănoapte.
Stilul aceste construcţii după arcadele de la baza turlelor şi a coloanelor care susţin clădirea se apropie de cel bizantin adecvat stilului românesc. Iniţial construcţia a avut un plan desfăşurat pe porţiuni, dar se pare că planul iniţial în timpul executării a suferit unele modificări, ceea ce o apropie mai mult de stilul românesc.
Catapeteasma este lucrată din lemn de paltin, prevăzută cu spaţii bine împărţite, icoanele fiind frumos executate de pictorul Livescu P. şi care îi dau un aspect impunător. Pictura în interiorul bisericii a fost executată de zugravul Schelete, dar se pare că materialele folosite au fost de proastă calitate, pentru că chipurile sfinţilor de abia se pot vedea. S-a încercat spălarea picturii, dar s-a renunţat pentru că se ajungea la tencuială.
Biserica în exterior - de jur împrejur - sub streaşină este prevăzută cu firide care sunt înrămate în cărămidă roşie în relief. Probabil că în aceste firide, urmau să se execute chipuri de sfinţi. Ferestrele sunt mari în rame de fier, ceea ce face ca biserica să aibă multă lumină.
Biserica este dotată cu toate cele necesare exercitării cultului, mobilierul este vechi, aparţinând perioadei în care s-a ridicat biserica. Printre numeroasele obiectele de valoare amintim: policandrul cu şapte braţe, veşminte vechi, sfinte vase argintate şi aurite aparţinând sec. XIX - XX, o valoroasă bibliotecă cu cărţi scrise în chirilică şi română şi o colecţie de icoane pictate pe lemn în ulei.
Biserica a fost terminată în anul 1919, iar la 20 iulie acelaşi an a fost sfinţită de Mitropolitul Pimen Giorgescu. Preotul Ioan Gaşpar, care este pomenit în rândul ctitorilor acestei biserici alături Stăncescu Alexandru primarului Cristeşti din acea vreme.
Actualmente biserica se află într-un stadiu avansat de deteriorare, întrucât de-a lungul vremii nu s-au efectuat reparaţii capitale al acestui lăcaş de cult. În perioada 1992-1994 P.C. Pr. Chiroşcă Aurel a început restaurarea exterioară, menţionăm că biserica a fost acoperită cu tablă zincată după modelul iniţial.
Tencuiala exterioară a pereţilor din latura nordică s-a deteriorat atât de mult în cât vegetaţia şi umezeala au pătruns până la cărămidă. Din lipsa de fonduri s-au sistat lucrările începute aflându-se în continuare într-o fază incipientă.