Biserica "Sfântul Mucenic Dimitrie" din Botoşani, care are şi al doilea hram "Sf. Apostoli Petru şi Pavel", este monument istoric şi de arhitectură, fiind înregistrată în Lista Monumentelor de Arhitectură de pe teritoriul ţării noastre la nr. 2944.
A fost construită în anul 1833 de către comisul Ioan Macromat, secundat de către Melednicierul Grigorie Racliş, ambii din Botoşani, pe o temelie de piatră neuniformă, aparţinând altei biserici mai vechi construită probabil după 1 700.
Aceste date reies din Raportului Arheologic întocmit la faţa locului în data de 28 august 1996 de către prof. R. Popovici de la Institutul de Arheologie din Iaşi ca şi faptul că între anii 1873-1874 au avut loc "lucrări de reparaţii generale, zugrăveli interioare şi pictura de pe catapeteasmă", puse pe seama pictorului N. Străjescu. Cheltuielile acestor lucrări le-a suportat Ecaterina Mişoglu din Botoşani, a cărei piatră funerară se află în curte, pe latura de miază-zi a bisericii.
Cu toate "aceste lucrări de reparaţii generale", biserica având fundaţia neomogenă, n-a putut rezista şocurilor seismice din anii 1940, 1977, 1986 şi 1990, care au fisurat integral toate arcele interioare, existând riscul prăbuşirii. Faptul că în perioada anilor 1945 - 1994 biserica "Sf. Dumitru" nu avea regim de biserică parohială ci de filie, fiind dată în administrarea mai multor parohii din oraş (Cv. Parascheva, Sf. Gheorghe, Vovidenia), nu s-au putut iniţia lucrări de consolidare. Amintim doar schimbarea învelitoarei la acoperiş în anii 1958 - 1959 şi unele tencuieli interioare şi exterioare în zonele fisurate de cutremure prin anii 1970.
Devenind biserică parohială începând cu data de 01.11.1993, preotul paroh D. Volentiru, în acord cu consiliul parohial, au propus începerea lucrărilor de consolidare care sunt estimate de specialişti la peste 700.000.000 lei.
După cum reiese din documentele de arhivă, constatăm că la această biserică, de la data zidirii ei şi până în anul 1939, au slujit următorii preoţi: Demetie, Ioan Rusu, Economu Dumitru, Ioan Dimitriu, Constantin Nădejde, Constantin Troteanu şi H. Muraraşu.
În perioada 1939 - 1945 biserica "Sf. Mc. Dimitrie" a fost pusă la dispoziţia Garnizoanei Botoşani, devenind lăcaşul de rugăciune al militarilor botoşăneni din acea vreme.
Confesor militar pentru biserica "Sf. Dumitru" şi Garnizoana Botoşani a fost preotul Constantin Peruşcă.
Din 1945 şi până la data de 01.11.1993 au slujit preoţii de la parohiile: Cv. Parascheva, Sf. Gheorghe şi Vovidenia Botoşani.
De la data de 01.11.1993 şi până în prezent slujeşte preotul D. Volentiru.
Biserica nu are casă parohială, deşi în inventarul bisericii întocmit la data de 31 decembrie 1948 figurau patru imobile, toate construite la mijlocul secolului al XIX-lea şi chiar mai înainte de această dată.
Una dintre aceste patru case a fost înstrăinată în împrejurări dubioase, iar celelalte au fost dărâmate abuziv de regimul totalitar, pe locul lor construindu-se locuinţe.